Mărimea senzorilor din aparatele foto digitale

     Senzorii prezenți în aparatele foto au mărimi variate, în funcție de aparatele foto în care sunt utilizați, și de prețul acestuia. Canon, Nikon, Sony sunt doar câțiva dintre producătorii care au în aparatele lor profesionale senzor „full-frame”. Prin ce se caracterizează acest senzor? Mărimea: acestea au o dimensiune de 35x24mm. Următoarea categorie, camere semi-profesionale, folosesc senzori APS-C (în format DX). În funție de firmă acestea au o valoare de mărire de 1.6X(Canon) sau 1.5X(Nikon). Aparatele foto compacte-bridge sau telefoanele mobile folosesc senzori cu dimensiuni de la 1/4" până la 2/3".
      Factorul de reducere și multiplicatorul de distanță focală

  Factorul de reducere este raportul dintre diagonala senzorului și diagonala unui senzor full-frame. Datorită mărimii mai mici senzorul reduce imaginea cu acest factor.

   Pierderea imaginii nu e întotdeauna un lucru bun, dar are anumite avantaje. Spre exemplu, claritatea și calitatea unui obiectiv este mult mai bună în centru față de margini, unde treptat se pierde. Acest lucru este benefic doar la obiectivele tele sau super-tele folosite majoritar în fotografia wildlife, unde este necesară păstrarea unei distanțe mari între subiect și fotograf.

   Multiplicatorul distanței focale este raportul dintre lungimea focală a unui obiectiv folosit pe un senzor mai mic cu cea echivalentă folosită pe un senzor full-frame. Aceasta înseamnă că un obiectv ce are distanța focală de 50mm pe un senzor full-frame, va avea 1.5*50=75mm(sau, după caz, 1.6*50=80mm) pe un senzor cu format mai mic.

     Mărimea pixelilor, nivelol de zgomot de imagine și registrul dinamic

   Senzorii mari au, în majoritatea cazurilor, pixeli mai mari cu o mai bună percepție a luminii iar asta duce la un nivel de zgomot de imagine mai redus.

   Registrul dinamic descrie registrul tonurilor pe care senzorul le capturează înainte ca pixelul să devină alb. Deoarece pixelii mai mari au și un volum mai mare și astfel o mai mare capacitate de a captura fotonii(particulele din care lumina este alcătuită), au în general și un registru dinamic mai bun.

  Profunzimea de câmp 

 Profunzimea de câmp scade proporțional cu creșterea mărimii senzorului la aceeași valoare a diafragmei. Asta deoarece aparatele cu senzori mai mari sunt nevoite fie să se apropie mai mult de subiect, fie să folosească un obiectiv cu lungime focală mai mare pentru a obține aceeași compoziție. Aceasta înseamna că trebuie folosită o diafragmă din ce în ce mai închisa pentru a menține profunzimea de câmp constantă pentru senzori din ce în ce mai mari.

De exemplu: dacă se doresște reproducerea perspectivei și profunzimii de câmp obținute cu un obiectiv de 10 mm la diafragmă f/11 pe un aparat cu un factor de reducere de 1.6X, va trebui folosit un obiectiv de 16 mm și o diafragmă f/18 pe un aparat cu senzor full-frame. Și invers, dacă s-ar folosi un obiectiv de 50 mm cu o difragmă de f/1.4 pe un aparat cu senzor full-frame, se va obține o profunzime de câmp atât de mica, încat va trebui folosit un obiectiv de 80 mm cu diafragma f/0.9 pe un aparat cu factor de reducere de 1.6X, lucru imposibil cu echipamentele foto obișnuite.

 O profunzime de câmp mică sau foarte mică este de dorit atunci când fotografiem portrete, deoarece estompeaza fundalul, în timp ce o profunzime de câmp mare este necesară când se fotografiază peisaje. Din aceasta cauză aparatele mici, compacte, nu pot produce portrete profesionale, în timp ce aparatele cu format mare se chinuie să obtina profunzimea de câmp necesară peisajelor.

  Obiective dedicate
Unele obiective sunt disponibile doar pentru o anumită mărime a senzorului (sau nu funcționează corespunzător pe un senzor de altă mărime). În această categorie intră obiectivele tilt-shift care permit creșterea aparentă a profunzimii de câmp când se foloseste opțiunea tilt. Opțiunea shift se foloseste când trebuie controlată perspectiva, pentru a reduce (sau elimina) convergența liniilor verticale cauzată de orientare aparatului în sus sau în jos (în special pentru fotografia arhitecturală). Mai mult, obiectivele superangulare rapide (F/2.8 sau mai mare) sunt disponibile doar pentru senzori full-frame sau mai mari.

Citeste tot articolul ->>

Balansul de alb

   Dacă vi s-a întâmplat vreodată să faceți poze de peisaj sau fotografii indoor și să descoperiți că imaginile nu prezintă culorile corecte atunci vă aflați exact unde trebuie. În acest articol voi vorbi despre balansul de alb și temperatura de culoare. 

     Ce este balansul de alb?

   Balansul de alb este utilizat pentru a ajusta culorile astfel încât albul să fie alb. Subiecții pot fi iluminați din mai multe surse(lumina solară, incandescentă, fluorescentă etc) fiecare având altă temperatură de culoare. Deși pentru ochiul uman aceste surse diferite par să producă aceeași lumină, de fapt, lumina emisă de acestea are culori și umbre diferite. Spre exemplu, lumina solară este mai caldă(roșie) sau mai rece(albastră) în funcție de momentul zilei. De accea, culorea luminii de seară apare diferită de cea din timpul după-amiezii sau dimineții.

   Senzorul va reproduce aceste diferențe întocmai cum sunt și culoarea fotografiei, fără o procesare suplimentară, va părea că se modifică în funție de sursa de lumină.Balansul de alb automat procesează automat imaginea pentru a îndepărta petele de culoare nedorite, corectând fotografiile realizate cu becuri incandescente pentru a îndepărta umbrele roşiatice lăsate de acest tip de lumină. În mod normal, balansul de alb automat va produce rezultatul dorit fără ca fotograful să îşi facă probleme de tipul de iluminare. Dar fotograful poate selecta dintr-o serie de opţiuni fixe de balans de alb, pentru a vă asigura că este selectată setarea corectă în condiţii de iluminare dificilă.

     Setari semiautomate

   Practic, toate camerele foto digitale dispun de posibilitatea ca fotograful să aleagă o estimare a temperaturii de culoare a luminii cu care este iluminat subiectul.

• Incandescent - este simbolizat sub forma unui bec şi face faţă situaţiei în care subiectul este iluminat cu o lumină cu temperatură de circa 3.000 grade Kelvin. Aceste tipuri de iluminări apar cel mai frecvent în cazul fotografiilor de familie luate în interior, când sursa principală de lumină este constituită de iluminatul casnic (petreceri, săli de restaurante, conferinţe etc.).

• Fluorescent - este simbolizat ca un dreptunghi alungit ce radiază şi este ajustat pentru o temperatură de culoare de aproximativ 4.200 grade Kelvin. Unele modele de aparate permit diverse ajustări (fluorescent 1, fluorescent 2, etc) ale balansului de alb, în funcţie de tipul de iluminare. Se poate utiliza în situaţiile în care se fotografiază în birouri, săli de sport, etc., unde iluminatul este asigurat de becuri cu descărcări în gaze.

     Incandescent *3000 K
     Fluorescent *4200 K
     Lumină solară directă *5200 K
     Bliţ *5400 K
     Nori *6000 K
                                                                                         Umbră *8000 K        *Aproximativ

Auto

Incandescent

Cloudy

Fluorescent 1

Fluorescent 2

Citeste tot articolul ->>

Expunerea(III): Sensibilitatea ISO

   În fotografie numarul ISO este un indicator al sensibilității senzorului sau a filmului, unde un număr mai mare înseamnă o sensibilitate mai mare. Valorile ISO uzuale sunt de la ISO 100 la ISO 1600, dar mai puteți găsi ISO 50, ISO80 precum și ISO 3200, 6400 și alte valori.

   O sensibilitate mai mare îți permite să faci fotografii expuse corect cu un timp de expunere mai mic și fără să folosești blițul dar aces lucru are și dezavantaje. Cu cât sensibilitatea e mai mare cu atât crește și zgomotul captat de senzor, acei purici din imagine care afectează calitatea. De acest zgomot se poate scăpa fără prea multe probleme în post procesare pe diverse programe.

   Senzorii mai mari, precum cei din DSLR-urile în format DX sau FX(full frame) au un raport semnal/zgomot mai bun deci imaginile făcute cu o sezibilitate mare vor fi mai clare decât cele de la un aparat cu senzor mic.

     ISO și Expunerea

(c)fotomagazin.ro

 










   Senzibilitatea ISO afectează în mod direct expunerea. Să luăm următorul exemplu: presupunem că ești avertizat că nu dispui de destulă lumină pentru a expune corect oa numită scenă. Ai putea utiliza bițul dar folosirea acestuia nu e recomandată. Va trebui să folosești un ISO mai mare; poți pune camera în modul Auto pentru a selecta automat ISO-ul necesar unei expuneri corecte, dar îl poți seta și manual.
   Similar, dacă imaginile făcute din mână cu un timp de expunere relativ mare(1/30) ies mișcate și nu poți deschide diafragma mai mult pentru a ajunge mai multă lumină la senzor, va trebui să mărești sensibilitatea ISO.

     ISO și Noise-ul(zgomotul de imagine)
   Este deja cunoscut faptul că un ISO ridicat va produce imagini mai zgomotoase, acesta fiind prețul plătit pentru o sensibilitate ridicată. În momentul în care creșteți sensibilitatea senzorului acesta va putea să înregistreze semnale luminoase mult mai slabe, dar va inregistra mai bine și celelalte semnale captate de senzor(noise). Trebuie ținut minte că orice echipament electronic are și zgomotul propriu, deci adăugăm și acest zgomot la senzor, acum amplificat. Totul se rezumă la raportul semnal – zgomot care determină calitatea imaginii (din punct de vedere al noise-ului).

Sfaturi Practice

•    Vei obține cele mai bune rezultate la setarea ISO cea mai mică. Pe orice condiții de lumină setează manual sensibilitatea ISO, pe modul Auto poate să seteze singur ISO400 sau mai mare și pe aparatele compacte sau bridge-uri aceasta poate reprezenta o problemă.

•    Dacă faci fotografii in lumină mai slabă poți compensa fie cu blițul, fie cu selectarea unei sensibilități ISO mai mare, fie cu ISO mic și timp de expunere mare+trepied(pentru a obține imagini clare fără zgomot)

Citeste tot articolul ->>

Expunerea(II): Timpul de expunere

   Timpul de expunere (Shutter Speed) este durata de timp în care aparatul permite luminii să pătrundă prin diafragmă și să ajungă la senzor. Unitatea de măsură penru timpul de expunere este secunda. Ce reprezintă setarea 1/100 sec. a timpului de expunere? Pentru că unitatea de măsură este secunda, 1/100 reprezintă a 100-a parte a unei secunde. La multe aparate foto va apărea doar 100 în loc 1/100.
Limitele timpului de expunere pot varia mult în funcție de aparat. La unul profesional timpii de expunere pleacă de la 1/8000 sec. și ajung până la 30 sec. + bulb. Modul bulb permite utilizatorului să țină diafragma deschisă pe durata apăsării butonului.

   Cum se folosește corespunzător timpul de expunere? În primul rând trebuie menționat că un timp de expunere mare (>1/60) crește riscul realizării unor fotografii neclare dacă aparatul este ținut în mână. Pentru valori mai mari este recomandată folosirea unui suport stabil precum un trepied. Timpii mici de expunere ne ajută atunci când lumina de care dispunem este suficientă/prea multă sau dorim să imortalizăm doar un anumit moment dintr-o acțiune.

Pentru a înțelege mai bine cum funcționează timpii de expunere vă propun următoarele exemple:


   După cum se poate observa, în prima imagine s-a folosit un timp de expunere mare(10 sec.) pentru a capta luminile mașinilor ce treceau pe autostradă creând astfel un efect foarte frumos. Pe de altă parte, în a doua imagine a fost folosit un timp de expunere foarte scurt pentru a surprinde picăturile de apă.
   Dacă vreți să vă jucați cu timpul de expunere, folosiți modul Tv sau Shutter Speed Priority.

Citeste tot articolul ->>

Expunerea (I):Diafragma

       În primul rând vreau să-mi cer scuze pentru că nu am mai postat în ultima săptămână fiind ocupat cu designul viitorului meu site de fotografie. Sper ca până la sfărșitul săptămânii viitoare să fie totul gata.
        În următoarele articole vă voi explica cum stă treaba cu expunerea. Prin expunere întelegem totalitatea luminii ce se „impregnează” pe senzorul aparatului de fotografiat. Expunerea este compusă din 3 elemente cheie:

•  Deschiderea diafragmei – mărimea deschiderii obiectivului

•   Timpul de expunere – durata cât este deschisă diafragma 

• Viteza ISO – sensibilitatea senzorului de lumină

        Diafragma controlează cantitatea de lumină care ajunge la senzor. Este controlată printr-un inel aflat pe obiectiv sau la modelele de obiective mai noi s-a renunțat la acel inel și se controleaza direct din aparatul foto. Cu cât numărul „f” este mai mare cu atât deschiderea diafragmei este mai mică, deci mai puțină lumină ajunge la senzor.

 În imaginea alăturată vedem asocierea dintre numărul „f” și deschiderea diafragmei. De asemenea, diafragma afectează și profunzimea de câmp. La o deschidere mare a diafragmei se creează efectul de „bokeh” în care o parte a imaginii este blurată. Acest efect este util în cazul portretelor în care separarea subiectului de fundal este importantă. Un câmp de profumzime mare va avea ca efect un bokeh mic deci toate elementele imaginii vor fi în focus. Este util în cazul peisajelor. Diafragma influențează și calitatea optică a imaginii. La multe obiective până în 2000 de lei valorile aflate la extremele deschiderii diafragmei produc imagini cu o calitate scăzută. Între f/4 și f/8 rezultatele sunt cele mai bune.

Citeste tot articolul ->>